Postări

Pentru o cultură a recunoaşterii

Vieţile noastre pot fi nişte dezastre şi asta numai din cauză că am întâlnit pe drum doar obiecţii şi critici, atitudini neprietenoase şi condamnare, marginalizare şi etichetare. Tot aşa cum vieţile acestea ale noastre, cu poveştile lor extraordinare de care uneori nici nu suntem conştienţi, pot fi pur şi simplu fericite, sau măcar mulţumitoare, prin înţelegere, sprijin, acceptare, bunăvoinţă, încurajare.

Cititul şi sănătatea

Se știe că obiceiul cititului este de folos pentru cunoaștere și comunicare, pentru dezvoltarea armonioasă a personalității și înțelegerea vieții. Nu foarte des auzim în schimb argumente care să pună în legătură cititul și sănătatea. Impactul acestei ocupații asupra stării de sănătate este totuși real și se bazează pe un mecanism simplu al experimentării emoțiilor produse de confruntarea cu ideile, reflecțiile, gândurile, sentimentele și situațiile expuse prin intermediul artei literare. Astfel, un studiu publicat în 2011 arată că efectul lecturii unor fragmente de ficțiune (probat prin metode de scanare a creierului în timpul lecturii) este același cu al trăirii „pe viu” a experienței descrise (1). Alte cercetări recente au arătat că identificarea cu personajele fictive îmbună­tățește abilitățile sociale și capacitățile empatice (2).

Terapia narativă în nursing

Relativ de dată recentă, terapia narativă are la bază principii care pot fi aplicate în multe domenii (educație, medicină, artă etc.), inclusiv în îngrijirile nursing. Astfel, separarea problemei de persoană, întâietatea experienței persoanei în fața „expertizei” terapeutului, practica „martorului extern neimplicat” și „excepțiile”(unique outcomes)pot avea conexiuni cu aspecte din practica nursing,în sensul general al separării identității de pacient de aceea de persoană aflată la un moment dat sub influența unor probleme de sănătate.

Riscurile pentru sănătate ale muncii didactice

Profesorii sunt expuși unor factori de risc pentru sănătate despre care se vorbește public prea puțin. Munca didactică ține, evident, de vocație și adesea acesta este singurul aspect care îi motivează pe cei ce și-au luat asupra lor misiunea nobilă de a-i educa pe copii și tineri. Din păcate însă, statutul profesorilor în societatea noastră este în cădere. Prost remunerați, desconsiderați uneori chiar de la nivelul cel mai de sus al statului, majoritatea continuă să-și facă datoria pe drumul unui fel de apostolat care ar merita mai mult sprijin din partea noastră.